1871: ”Stejarii”, șepcuțele și primul meci inter-țări de rugby

În 2003, participanți la Cupa Mondială din Australia, componenții echipei de rugby a României au primit, din partea organizatorilor (la fel s-a întâmplat și cu celelalte naționale), câte o șepcuță. Gestul s-a repetat și la ediția din 2007, găzduită, în parteneriat, de Franța, Scoția, Țara Galilor și Irlanda. (*)

Acele șepcuțe au legătură directă cu primul meci inter-țări din istoria rugby-ului. Meci disputat în 27 martie 1871 - au trecut aproape 140 de ani de atunci...

Rugby-ul, ca sport nou format, abia despărțit de ”fratele geamăn”, fotbal, s-a răspândit imediat în întreaga lume. Primii, după englezi, care l-au adoptat au fost vecinii scoțieni. În 1855, la Crombie, președintele Academiei Scoțiene a fondat primul club. Exemplul a fost urmat imediat de școlile din Merchiston și Royal High School. Trei ani mai târziu, echipele celor trei instituții de învățământ au organizat și primul turneu.

În Scoția, jocul de rugby se practica fără menajamente, obstrucționarea adversarului fiind o tehnică pe care ”ecosezii” au dezvoltat-o. Cu toate acestea, oamenii din această regiune a Marii Britanii au devenit pe loc mari apărători ai acestui nou sport. Iar liderul lor, H.H. Almond, directorul Colegiului Loretto, a fost categoric: ”Noi suntem toți pentru Rugby. Și vom rămâne așa. Fotbalul nu dezvoltă partea superioară a trupului. Rugby-ul echilibrează sportivul”.

Deloc întâmplător, între 1855 și 1858 în Scoția apar 30 de cluburi. Practic, nu era localitate importantă de acolo care să nu dețină măcar o echipă.

În toamna anului 1870, englezii îi provoacă pe rezidenții scoțieni din Londra la un meci de rugby. Interesant este că primii propun ca înfruntarea să se desfășoare după regulile... Football Asociation. Partida s-a derulat în 19 noiembrie, pe ”Kennington Oval”, iar fiecare echipă era compusă din 20 de jucători. Englezii au câștigat disputa, însă scoțienii n-au fost de acord ca ea să figureze în palmaresul direct. Ei au motivat că echipa lor nu a fost una reprezentativă. Și că meciul nu s-a desfășurat după regulile de la Rugby. În cele din urmă, englezii au fost de acord și au propus o nouă confruntare.

În primăvara anului următor, RFU trimite o echipă reprezentativă la Edinburgh. Primul meci inter-țări din istoria rugby-ului se dispută în 27 martie 1871, la ”Raeburn Place”. Cea dintâi încercare este marcată de Angus Buchanan, la o grămadă. Englezul Reginald Birkett a egalat, culcând balonul, din plonjon, în terenul de țintă advers, însă Williams Cross a adus victoria Scoției, cu 2-1 (eseul transformat primea un singur punct), transformând eseul pe care tot el îl reușise. Englezii au contestat unele decizii ale arbitrului Almond, care nu era altcineva decât  directorul colegiului scoțian de la Lorreto...  Acesta a replicat: ”când un arbitru are un dubiu, el este îndreptățit să-i penalizeze pe aceia care fac cel mai mult zgomot pe teren”. Probabil că de la acest scoțian a rămas și principiul că în rugby nu se comentează arbitrajul...

La acel prim meci inter-țări, participanții au apărut costumați după canoanele acelor timpuri. Aveau bluze largi, cu șiret în dreptul gâtului, pantaloni treisferturi, iar pe cap șepcuțe. De atunci, pentru mult timp, a existat obiceiul ca fiecare rugbyst ce evolua într-un joc internațional, pentru țara sa, să primească o șepcuță - din același motiv, în limba engleză cuvântul ”cap” este folosit pentru selecție. În 2003, australienii și-au amintit de acel obicei și le-au oferit tuturor participanților câte o șepcuță cu însemnele Rugby World Cup.

Marian-Valentin BURLACU (ADEVĂRUL) 

Scoția, o regiune de vis

(*) Romeo Gontineac, rugbystul român care a participat la patru ediții ale Cupei Mondiale (1995, 1999, 2003 și 2007), m-a corectat: șepcuțele s-au dat dintotdeauna participanților la această competiție. Iar această situația e dovedită și de fotografia cu echipa României care a participat la Rugby World Cup în 1987, chiar la debutul turneului.