De ce e corect să scriem ”rugby” și nu ”rugbi”

Mi s-a întâmplat deseori, ziarist sportiv fiind, să mi se modifice în text cuvântul ”rugby” în rugbi”. Această schimbare m-a deranjat. Și nu fiindcă aș fi orgolios de fel, ci pentru că am și explicații pentru opțiunea mea.

Firește că aceia care au operat respectiva modificare m-au trimis la ultimele variante ale Dicționarului Explicativ al limbii române, unde este definit tot cuvântul ”rugbi”...

rugbi - RÚGBI s.f. Joc sportiv desfăşurat între două echipe a câte 15 jucători, pe un teren de formă dreptunghiulară, având ca obiect de joc o minge ovală pe care jucătorii o pot folosi, în egală măsură, cu piciorul sau cu mâna. [Scris şi: rugby] – Din engl., fr. rugby. RÚGBI s. (SPORT) sportul cu balonul oval.

De ce nu este corect să scriem ”RUGBI”?

În limba română, cuvântul ”RUGBY”, definind jocul sportiv, a pătruns din limba franceză, la începutul secolului XX. Atunci, studenții români care studiaseră la Paris și în alte orașe din Hexagon au adus în bagajele lor balonul oval și regulamentul de joc. 

Francezii sunt cunoscuți ca naționaliști. De pildă, ei spun ”ordinator”, nicidecum ”computer”... Și cu toate acestea, ei au păstrat denumirea engleză de ”RUGBY” pentru acest sport . Deși, nu de puține ori, ei au afirmat că, de fapt, l-au inventat - jocul ancestral ”la soule” stă la baza acelui ”amestec” de fotbal-rugby despre care am vorbit zilele trecute. Cum s-ar explica, atunci, că francezii au folosit și folosesc și acum denumirea engleză de ”RUGBY”? Simplu. Pierre de Coubertin, înainte de a reforma sportul din Franța și de a restaura Jocurile Olimpice, a fost în vizită la Colegiul din Rugby. Pentru a vedea cum reformaseră englezii învățământul și, totodată, educația fizică și sportul din școli - Colegiul Rugby a avut un rol important în acel proces.

Până la venirea la putere a comuniștilor, în 1947, în România ”jocul sportiv desfăşurat între două echipe a câte 15 jucători” s-a chemat ”RUGBY”. Cum era de proveniență... capitalistă, respectivul cuvânt a fost schimbat în... neaoșul ”rugbi” (un fel de gât-legău pentru cravată)... Mai mult decât atât, atunci s-a vorbit despre interzicerea acestui sport... retrograd - cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică. Rugby-ul ca sport a supraviețuit la noi, atunci, dintr-o întâmplare - Grivița Roșie era una dintre echipele puternice, iar ea reprezenta uzina la care lucrase Gheorghe Gheorghiu-Dej, precum și alți lideri comuniști.

Deschiderea spre Occident produsă în primii ani ai lui Nicolae Ceaușescu ca lider al PCR a făcut să se revină la folosirea cuvântului ”RUGBY” ca sport. Același lucru s-a întâmplat și cu ”DERBY”, un alt termen sportiv care vine de la numele unei localități din Marea Britanie.

Un proces asemănător celui întâmplat la noi, în perioada stalinistă, s-a produs în Germania lui Hitler, Italia lui Mussolini și Spania lui Franco. Într-un context în care naționalismul era la putere, multe denumiri engleze de sporturi au fost înlocuite cu unele autohtone... În Italia și Spania, acest proces a fost mai evident. Iar dacă în Germania, ”handball” a rămas așa, în țările latine cuvântul respectiv a fost schimbat în ”pallamano”, respectiv ”balonmano”. La fel s-a întâmplat în cazul voleiului și baschetului. Rugby-ul, în schimb, a rămas ”RUGBY”.

De ce? Din mai multe motive. Pe de o parte, atât germanii, cât și italienii aveau ambiția de a-i învinge pe englezi în sportul pe care aceștia îl inventaseră - primii au reușit doarsă bată echipa Franței, în anii 30. Pe de altă parte, rugby-ul se asemăna, prin modul de desfășurare, cu doctrina militară fascistă - cucerirea terenului advers...

Așadar, scriem ”RUGBY”, și nu ”RUGBI”, din respect pentru ceea ce s-a întâmplat la colegiul englez în urmă cu aproape două secole, dar și pentru studenții români care au adus acest sport aici, în urmă cu o sută de ani. Și pentru a nu face aceeași eroare comisă de staliniști, în 1947.

(va urma)

Marian-Valentin BURLACU (ADEVĂRUL)